Pornind de la asasinarea lui I. Gh. Duca

În mod oficial, se recunoaşte că asasinarea lui I. Gh. Duca, la 29 decembrie 1933, pe peronul Gării Sinaia, s-a făcut la ordinul lui Corneliu Zelea-Codreanu. Motivul ar fi fost răzbunarea pentru faptul că primul-ministru al României din acea vreme dizolvase Garda de Fier. Cum se ştie, cu executarea sentinţei au fost însărcinaţi legionarii Nicolae Constantinescu, Ion Caranica şi Doru Belimace, sau Nicadorii, cum li s-a mai spus, după ce au fost condamnaţi pentru această crimă. În acelaşi timp, şi regele Carol al II-lea ar fi jucat un rol în această poveste. Duşmănos, el nu uitase că, în 1930, cînd venise în ţară şi luase tronul, I. Gh. Duca spusese, la o reuniune a liberalilor: "Mai bine îmi tai mîna dreaptă decît să colaborez cu acest aventurier". Respectiva supoziţie este întărită şi de "pasivitatea" Poliţiei, care, deşi informată despre planurile legionarilor, s-a mişcat nepermis de încet şi l-a lăsat pe I. Gh. Duca să se apere doar cu un singur agent personal, pe peronul întunecos al gării. Neoficial, atentatul de la Sinaia mai are o motivaţie, pe care am găsit-o în voluminoasa lucrare "Jurnal, 1929-1989" - semnată de Şerban Milcoveanu, cel mai important legionar după Zelea-Codreanu. Pentru a lămuri pe deplin lucrurile, e necesar să o luăm mai de departe. Mai precis, din vremea cînd, pentru ca marile Puteri să recunoască Unirea de la 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost silit să-şi dea acordul ca toţi evreii din Principatele Române să fie "împămînteniţi", adică să primească cetăţenia română şi să li se concesioneze Banca Naţională Română, cu dreptul de a emite monedă românească. Mai mult, în 1866, cînd se dezbătea proiectul noii Constituţii Române, care, la art. 6, prevedea că "religia nu poate constitui un obstacol în calea împămîntenirii", s-au produs tulburări sociale în Bucureşti, soldate, între altele, cu incendierea marii Sinagogi. Protestau în special moldovenii, îngroziţi de malversaţiile evreilor, care, năpădind provincia dintre Siret şi Prut, controlau comerţul, agricultura şi practicau cămătăria cea mai neruşinată. Atunci au intrat în scenă Isaac Adolf Cremieux şi Benjamin Franklin Peixotto. Cremieux era preşedintele Alianţei Israelite Universale, înfiinţată în 1860, cu sediul la Paris, şi care aparţinea de organizaţia B'nai B'rith. Fusese ministru pe vremea "Guvernului provizoriu" de la 1848, din Franţa, şi milita pentru înfiinţarea Statului Israel în Moldova. Avocatul şi diplomatul american Peixotto fusese numit, în 1870, consul la Bucureşti, cu misiunea să apere interesele evreilor în România. Iscîndu-se incidentele cu proiectul noii Constituţii, Cremieux a venit la Bucureşti şi a început tratative secrete cu deputaţii români, cărora le-ar fi oferit 25 de milioane de franci, în schimbul adoptării unei Constituţii favorabile încetăţenirii tuturor evreilor aflaţi pe teritoriul ţării. Dar, cum tulburările nu conteneau, Ion C. Brătianu a limpezit situaţia, declarînd: "Evreii au devenit o plagă socială pentru România şi, cînd Naţiunea este ameninţată, se deşteaptă şi devine nu tolerantă, ci prevăzătoare". Constituţia a fost votată aşa cum trebuia. Totuşi, după 13 ani de uneltiri, evreii au reuşit să o revizuiască în punctele ei esenţiale. Pînă aici, în chestiunea cu împămîntenirea evreilor în România, am consultat revista "Foaia naţională", pe care am descoperit-o pe Internet. Mai departe, să-i dăm cuvîntul lui S. Milcoveanu, care ne oferă propria versiune despre asasinarea lui I. Gh. Duca. Mai întîi, prin 1925, la Congresul Studenţilor Legionari, s-a vorbit iarăşi despre Planul Cremieux-Peixotto, considerat drept un pericol ca forţele oculte să atenteze împotriva suveranităţii Statului Naţional Unitar Român, prin înfiinţarea Statului Israel pe teritoriul Moldovei. Prin 1933, problema a fost repusă pe tapet. Oculta mondială i-a ordonat lui I. Gh. Duca, mason cu rang înalt, să acorde cetăţenia română la peste 300.000 de evrei veniţi din Polonia şi din Rusia, concomitent cu exterminarea legionarilor, care se opuneau din răsputeri acestui plan. "Ghiţă, i-ar fi spus legionarul Gh. Cantacuzino-Grănicerul primului-ministru, al cărui apropiat era, dacă semnezi intrarea în ţară a evreilor, băieţii (legionarii - n.m.) te împuşcă!". Basarabia şi Moldova, susţine Milcoveanu, erau rîvnite de evrei, pentru a face acolo o patrie a lor, o Republică Socialistă Sovietică Evreiască, după dorinţa iudaismului. (În 1938, 80% din populaţia Basarabiei era formată din evrei, care trăiau şi spînzurau acolo.) Sionismul dorea înfiinţarea Israelului în Palestina, ceea ce s-a şi realizat, în anul 1948. Dar I. Gh. Duca a semnat documentul, asumîndu-şi toate riscurile: "Mi-am semnat sentinţa de condamnare la moarte", ar fi mărturisit el, într-un cerc restrîns. În acelaşi timp, însă, Guvernul Român tărăgăna împămîntenirea aromânilor goniţi din Grecia şi blocaţi la Salonic, fiindcă nu acceptau asimilarea de către greci. La data cînd a izbucnit cel de-al II-lea război mondial, evreii din România constituiau minoritatea etnică cea mai numeroasă (peste 2 milioane) şi, controlînd comerţul, industria şi finanţele, erau încredinţaţi că Planul Cremieux-Peixotto putea fi pus în aplicare. De asemenea, după 1945, cînd România a intrat în sfera de influenţă a bolşevicilor, izbînda lor părea tot mai aproape. Norocul nostru a fost că, brusc, Stalin a devenit antisemit şi antimason. (Anterior, Stalin le oferise evreilor Platoul Gobi din Asia Centrală, să-şi întemeieze acolo republica, iar englezii le-au oferit Uganda, însă evreii doreau România...).Sîntem în anul de graţie 2010, cînd România a acumulat o datorie uriaşă, de aproape 150 de miliarde de euro, după unele estimări. Nu discutăm în buzunarele cui a intrat atîta bănet. Mai important ni se pare cum achităm această datorie Finanţei mondiale evreieşti, atîta vreme cît România nu mai are economie, iar resursele naturale le-a dat deja. În această situaţie fără ieşire, nu ne rămâne decît să alăturăm legendarilor Cremieux şi Peixotto numele lui Shimon Peres, actualul preşedinte al Israelului, care a declarat, nu de mult, că ţara lui are bani să cumpere România, sau altă ţară mai acătării. Să fie adevărat ce se zvoneşte în ultima vreme? Noi nu credem, dar, cică, am mai avea de primit încă vreo 40-50 de miliarde de euro de la FMI şi alte organisme financiare, controlate de evrei, după care, prin 2012, aceştia vor veni şi vor bate cu pumnul în masă: banii!. Şi, neavînd de unde să dăm înapoi nici măcar o leţcaie, pînă atunci, alde Băsescu, Ponta sau cine va mai fi, se vor lupta pentru aceste ultime tranşe de împrumut, după care vor zice: Poftiţi, domnilor, ţara e a dvs., cu populaţie cu tot! Banii i-aţi dat, marfa vă aşteaptă în galantar! Nu, nu delirăm. Internetul e plin de ştiri alarmante cu acest subiect, provenite de la Uniunea "Vatra Românească" şi din alte părţi. În ultima vreme, 500.000 de evrei au primit, deja, cetăţenia română, inclusiv dreptul de proprietate asupra locuinţelor, a unor fabrici, terenuri, păduri etc., iar românilor nu li s-a spus nimic despre această invazie tăcută, veritabilă agresiune împotriva Statului Român. Nu întîmplător, publicistul Teşu Solomovici a scris o carte intitulată "România iudaică". Nu întîmplător, începe să se vorbească despre proiectul "Israel, în România". Nu întîmplător, sănătatea, cultura şi învăţămîntul sunt lăsate de izbelişte, iar românii, sfătuiţi să emigreze unde or vedea cu ochii: ca să lase locul liber evreilor care se vor stabili în România, pentru mulţi dintre aceştia, ţara lor natală. În sfîrşit, nu întîmplător, se aud voci la Radio şi la TV, care au început să susţină ideea că numai un conducător străin - rege, preşedinte sau prim-ministru - ar mai putea să scoată ţara din marasmul moral şi economic în care s-a scufundat. Aşa să fie?

Paul Suditu