Cine nu a murit in 2009, in 2010 o sa regrete...
Am gasit azi pe blogul unui prieten un articol care l-am citit cu placere si nu am rezistat sa nu ii dau un copy - paste ca sa il vedeti si voi...Sper sa va placa.
Vecina, Volga si ștabul
Ștabul care venea frecvent in vizita la vecina, de peste drum de casa in care am copilărit, acest ștab conducea o Volga.De ce era ștab? Pai nu semăna a șofer, se vedea de la o posta!Conducea, sigur pe el, o Volga mare si neagra cu număr mic, din trei cifre, de la partid. Avea haine bune, purta pantofi scumpi, cu talpa fina făcuți din piele împletita la cooperație si ajungea la vecina numai după ce intra in Cantina Partidului care era tot in vecinătate si de unde ștabul venea cu pachete de prăjituri si alte fineturi împachetate in hârtie alba.Partidul ar fi vrut sa construiască nu Cantina Partidului ci un hotel al sau dar Brăila este străbătuta de hrube si tuneluri chiar si in centrul orașului unde stăteam.Turcii au construit sistemul de tuneluri care oferea atuuri strategice, trupele debarcate din corăbii puteau ajunge rapid in diferite locații din oraș si astfel ii țineau pe brăileni in supunere. Din vechime, brăilenii sunt bataiosi.Pe la 1500 un lotpolcovnic genist rus, arhitect, a reconstruit Brăila arsa de turci care nu se înțelegeau totdeauna, chiar bine, cu localnicii.Odessa este ridicata de același arhitect care a construit Brăila, in același spirit. Exista o legătura spirituala intre cele doua orașe, poate de aceea si femeile sunt istovitor de frumoase si la Brăila si la Odessa.In hrubele de sub Cantina Partidului, o delegație de cercetași, in care varul meu era cel mai mic si avea zece ani iar seniorul avea 13 ani, era sa se piardă, rătăcindu-se si intrând in panica.Varul meu a stat rătăcit in hrube aproape o zi, până a reușit sa iasă.Aerul in hrube era respirabil, pereții intacți de sute de ani, făclii stinse inca se aflau pe pereții intacți, construiți cu caramida turceasca iar inaltimea tunelurilor era suficienta pentru cai si calareti ca sa alerge grăbiți spre destinațiile strategice ce au motivat construirea rețelei de tuneluri.Se spune ca o conducta de gaze sau apa folosește un tunel construit pe vremea turcilor si ca tunelul este făcut pe sub Dunăre. Conducta ar alimenta localitățile vecine Brăilei, de pe celalalt mal al Dunării.Revenind la vecina noastră, de peste drum, aceasta 'primea domni la cafea', cum zicea bunica, ceea ce pe mine mă deruta, gândind la pasiunea pe care vecina o avea pentru cafea, consumând timpul zilei numai pentru băutul cafelei in compania unor domni si ei pasionați de cafea.Indiferent de anotimp, vecina nu bea cafeaua decât in casa, in ciuda frumoasei si marii sale grădini iar casa avea perdelele permanent trase.Eu mai trăgeam cu ochiul la vecina, eram copil dar ceva magnetic mă atrăgea la aceasta femeie cu carnea alba si tare, emanând strălucire si sănătate, cu ochi albaștri si parul creț, scurt si roșcat închis.Vecina mea era frumoasa, era frumoasa si pentru ochii mei de atunci si pentru ochii mei de acum si credeam ca de aceea domnii aceia o vizitau, ca sa bea cafea cu o femei frumoasa.Cine nu vrea sa bea cafea cu o femeie frumoasa? Eu chiar i-am mărturisit bunicii ca mi-ar plăcea sa beau o cafea si eu cu vecina si eram curios ce gust are cafeaua.
De mirosit o mirosisem, mă refer la cafea.Vecinei i-am simțit deseori parfumul așezat imbatator pe piele, avea un farmec aparte care mă tulbura cum nu mai fusesem tulburat.Bunica mă zgaltaia când mă vedea cum plutesc, pe când ne vizita vecina care venea la bunica in vizita uneori, împrumutând zahar care i se termina cu repeziciune.Copil fiind, mă întrebam daca nu ii dăunează vecinei sa bea cafea cu atatia domni.Ce n-as fi dat sa beau si eu cafeaua cu vecina?!! Aveam cinci reviste cu Rahan, as fi renunțat si la trusa optica redegista cu care mă uitam de la etaj in curtea vecinei, ba chiar si la planorul pe care îl construisem in acea vara, ce ar mai fi fost de dat ca sa vad si eu cum e cu băutul cafelei cu vecina?Odată, Volga neagra, condusa de ștabul însetat de cafeaua vecinei, a parcat chiar la fereastra noastră. Casa noastră dădea direct in strada, nu aveam gradina si puteam vedea, din casa, tot ce se petrece pe strada. Ștabul a coborât din Volga neagra. Avea un buchet mare de flori in mana. A traversat strada, a sunat prelung la sonerie si i-a deschis vecina de peste drum.Vecina avea telefon, cunoscute pe cineva 'de la telefoane' si am înţeles atunci ca ii dăduse doar o cafea si i-a pus telefonul.I-am spus bunicii sa invitam si noi 'pe cineva de la telefoane' la cafea, poate ca ne-ar fi pus si noua telefon, pentru ca aroma cafelei bunicii nu am mai întâlnit până in anii când am ajuns matur.Poate ne ajuta vecina cu vreo relație?!Bunica mi-a spus ca vecina avea o ruda 'la telefoane' si de aceea beneficiase de avantajul de a avea telefon care ii era tare util când era anunțata de cei care doreau sa bea cu ea si numai cu ea cafeaua.In ziua când ștabul a parcat, in fata ferestrei noastre, acea mare Volga neagra si el avea in mina buchetul mare de flori roșii, vecina nu avea zahar.A trecut strada in fuga, după ce i-a deschis oaspetelui si l-a primit in curte si a bătut cu iuțeala in ușa bunicii, strigând-o pe nume si cerându-i împrumut, firește, zahar.Bunica i-a deschis ușa si vecina a intrat din hol, in camera.Afara nu era chiar cald, era primăvara, o zi cam răcoroasa, îmi amintesc ca ardea soba, trosnind sfaraitor lemnele pe care tocmai le scosesem din beci.Eu stăteam la masa invatand si, pe sub sprincene, am văzut de aproape pe vecina.
Capoțelul de pe ea nu ii acoperea bine trupul cu carnea tare si frumoasa, alba, marmoreana. Nu purta sutien, i-am văzut sanii frumoși prin halatul de pe ea si, după cum s-a mișcat, i-am văzut si pulpele.Cum Dumnezeu putea bea omul ala cafea cu asemenea femeie langă el?, m-am întrebat eu revoltat.Eu simțeam nevoia sa o ating, sa o mangai, sa simt viața si catifelarea trupului de statuie, as fi vrut sa ii sărut formele, liniile corpului, sa ii ating sanii si sa stau cu obrajii, roșii de rușine si dorința, sa mi-i răcoresc de pieptul ei pe care tare, tare mult îmi doream sa îl sărut.I-as fi dat toate reviste cu Rahan, pe toate cinci si cele trei reviste Pif, personale, numai sa bea si cu mine cafea. Daca ar fi vrut si trusa mea optica si planorul, nici nu as fi stat la discuție! Nu as fi ținut cont o clipa ca îmi face rău cafeaua si nu sunt suficient de crescut ca sa beau cafea, as fi băut si cafea dar numai sa stau langă vecina mea frumoasa pe care as fi dorit sa o vad cum arata cu pieptul dezgolit si fără capotelul care ii acoperea umerii si sanii fermi si vizibili dar frumos acoperiți.M-am trezit din visare abia când s-a trântit ușa de la ieșire si vecina traversa cu pași grăbiți strada, ca sa pregătească cafeaua ștabului cu Volga care era însetat si care plătea cafeaua cu imensul buchet de flori.Atunci am înţeles ca trebuia sa mai cresc, sa iau carnet si sa vad cum fac sa îmi iau si eu Volga ca sa mă primească vecina sa bem cafea împreuna.M-am descurajat când am realizat ca aveam de așteptat ani buni până la majorat, când as fi putut lua carnetul de șofer, iar ca sa ajung ștab si sa fac rost de Volga, chiar nu știam cum se procedează.A doua zi, la școala, un prieten mi-a mărturisit ca e îndrăgostit de o colega de clasa cu care vroia sa meargă la cofetărie, sa bea suc si sa manance prăjitura, daca si parintii fetei le dădeau voie si daca si ea accepta.Atunci am înţeles ca si eu eram îndrăgostit dar de vecina mea frumoasa de peste drum si îmi doream sa beau cafea cu ea, măcar la cofetărie daca nu s-ar fi putut la ea acasă.Îmi trebuia o Volga si nu oricine putea avea o asemenea mașina iar eu eram doar un copil care avea cinci reviste 'Rahan', trei reviste 'Pif' o trusa optica si un planor pe care le consideram mai prețioase ca mașina Volga până sa cunosc cat de frumoasa era vecina de peste drum.In acea zi, mi s-au uscat buzele de sete, o altfel de sete nestinsa de apa!
Vecina, Volga si ștabul
Ștabul care venea frecvent in vizita la vecina, de peste drum de casa in care am copilărit, acest ștab conducea o Volga.De ce era ștab? Pai nu semăna a șofer, se vedea de la o posta!Conducea, sigur pe el, o Volga mare si neagra cu număr mic, din trei cifre, de la partid. Avea haine bune, purta pantofi scumpi, cu talpa fina făcuți din piele împletita la cooperație si ajungea la vecina numai după ce intra in Cantina Partidului care era tot in vecinătate si de unde ștabul venea cu pachete de prăjituri si alte fineturi împachetate in hârtie alba.Partidul ar fi vrut sa construiască nu Cantina Partidului ci un hotel al sau dar Brăila este străbătuta de hrube si tuneluri chiar si in centrul orașului unde stăteam.Turcii au construit sistemul de tuneluri care oferea atuuri strategice, trupele debarcate din corăbii puteau ajunge rapid in diferite locații din oraș si astfel ii țineau pe brăileni in supunere. Din vechime, brăilenii sunt bataiosi.Pe la 1500 un lotpolcovnic genist rus, arhitect, a reconstruit Brăila arsa de turci care nu se înțelegeau totdeauna, chiar bine, cu localnicii.Odessa este ridicata de același arhitect care a construit Brăila, in același spirit. Exista o legătura spirituala intre cele doua orașe, poate de aceea si femeile sunt istovitor de frumoase si la Brăila si la Odessa.In hrubele de sub Cantina Partidului, o delegație de cercetași, in care varul meu era cel mai mic si avea zece ani iar seniorul avea 13 ani, era sa se piardă, rătăcindu-se si intrând in panica.Varul meu a stat rătăcit in hrube aproape o zi, până a reușit sa iasă.Aerul in hrube era respirabil, pereții intacți de sute de ani, făclii stinse inca se aflau pe pereții intacți, construiți cu caramida turceasca iar inaltimea tunelurilor era suficienta pentru cai si calareti ca sa alerge grăbiți spre destinațiile strategice ce au motivat construirea rețelei de tuneluri.Se spune ca o conducta de gaze sau apa folosește un tunel construit pe vremea turcilor si ca tunelul este făcut pe sub Dunăre. Conducta ar alimenta localitățile vecine Brăilei, de pe celalalt mal al Dunării.Revenind la vecina noastră, de peste drum, aceasta 'primea domni la cafea', cum zicea bunica, ceea ce pe mine mă deruta, gândind la pasiunea pe care vecina o avea pentru cafea, consumând timpul zilei numai pentru băutul cafelei in compania unor domni si ei pasionați de cafea.Indiferent de anotimp, vecina nu bea cafeaua decât in casa, in ciuda frumoasei si marii sale grădini iar casa avea perdelele permanent trase.Eu mai trăgeam cu ochiul la vecina, eram copil dar ceva magnetic mă atrăgea la aceasta femeie cu carnea alba si tare, emanând strălucire si sănătate, cu ochi albaștri si parul creț, scurt si roșcat închis.Vecina mea era frumoasa, era frumoasa si pentru ochii mei de atunci si pentru ochii mei de acum si credeam ca de aceea domnii aceia o vizitau, ca sa bea cafea cu o femei frumoasa.Cine nu vrea sa bea cafea cu o femeie frumoasa? Eu chiar i-am mărturisit bunicii ca mi-ar plăcea sa beau o cafea si eu cu vecina si eram curios ce gust are cafeaua.
De mirosit o mirosisem, mă refer la cafea.Vecinei i-am simțit deseori parfumul așezat imbatator pe piele, avea un farmec aparte care mă tulbura cum nu mai fusesem tulburat.Bunica mă zgaltaia când mă vedea cum plutesc, pe când ne vizita vecina care venea la bunica in vizita uneori, împrumutând zahar care i se termina cu repeziciune.Copil fiind, mă întrebam daca nu ii dăunează vecinei sa bea cafea cu atatia domni.Ce n-as fi dat sa beau si eu cafeaua cu vecina?!! Aveam cinci reviste cu Rahan, as fi renunțat si la trusa optica redegista cu care mă uitam de la etaj in curtea vecinei, ba chiar si la planorul pe care îl construisem in acea vara, ce ar mai fi fost de dat ca sa vad si eu cum e cu băutul cafelei cu vecina?Odată, Volga neagra, condusa de ștabul însetat de cafeaua vecinei, a parcat chiar la fereastra noastră. Casa noastră dădea direct in strada, nu aveam gradina si puteam vedea, din casa, tot ce se petrece pe strada. Ștabul a coborât din Volga neagra. Avea un buchet mare de flori in mana. A traversat strada, a sunat prelung la sonerie si i-a deschis vecina de peste drum.Vecina avea telefon, cunoscute pe cineva 'de la telefoane' si am înţeles atunci ca ii dăduse doar o cafea si i-a pus telefonul.I-am spus bunicii sa invitam si noi 'pe cineva de la telefoane' la cafea, poate ca ne-ar fi pus si noua telefon, pentru ca aroma cafelei bunicii nu am mai întâlnit până in anii când am ajuns matur.Poate ne ajuta vecina cu vreo relație?!Bunica mi-a spus ca vecina avea o ruda 'la telefoane' si de aceea beneficiase de avantajul de a avea telefon care ii era tare util când era anunțata de cei care doreau sa bea cu ea si numai cu ea cafeaua.In ziua când ștabul a parcat, in fata ferestrei noastre, acea mare Volga neagra si el avea in mina buchetul mare de flori roșii, vecina nu avea zahar.A trecut strada in fuga, după ce i-a deschis oaspetelui si l-a primit in curte si a bătut cu iuțeala in ușa bunicii, strigând-o pe nume si cerându-i împrumut, firește, zahar.Bunica i-a deschis ușa si vecina a intrat din hol, in camera.Afara nu era chiar cald, era primăvara, o zi cam răcoroasa, îmi amintesc ca ardea soba, trosnind sfaraitor lemnele pe care tocmai le scosesem din beci.Eu stăteam la masa invatand si, pe sub sprincene, am văzut de aproape pe vecina.
Capoțelul de pe ea nu ii acoperea bine trupul cu carnea tare si frumoasa, alba, marmoreana. Nu purta sutien, i-am văzut sanii frumoși prin halatul de pe ea si, după cum s-a mișcat, i-am văzut si pulpele.Cum Dumnezeu putea bea omul ala cafea cu asemenea femeie langă el?, m-am întrebat eu revoltat.Eu simțeam nevoia sa o ating, sa o mangai, sa simt viața si catifelarea trupului de statuie, as fi vrut sa ii sărut formele, liniile corpului, sa ii ating sanii si sa stau cu obrajii, roșii de rușine si dorința, sa mi-i răcoresc de pieptul ei pe care tare, tare mult îmi doream sa îl sărut.I-as fi dat toate reviste cu Rahan, pe toate cinci si cele trei reviste Pif, personale, numai sa bea si cu mine cafea. Daca ar fi vrut si trusa mea optica si planorul, nici nu as fi stat la discuție! Nu as fi ținut cont o clipa ca îmi face rău cafeaua si nu sunt suficient de crescut ca sa beau cafea, as fi băut si cafea dar numai sa stau langă vecina mea frumoasa pe care as fi dorit sa o vad cum arata cu pieptul dezgolit si fără capotelul care ii acoperea umerii si sanii fermi si vizibili dar frumos acoperiți.M-am trezit din visare abia când s-a trântit ușa de la ieșire si vecina traversa cu pași grăbiți strada, ca sa pregătească cafeaua ștabului cu Volga care era însetat si care plătea cafeaua cu imensul buchet de flori.Atunci am înţeles ca trebuia sa mai cresc, sa iau carnet si sa vad cum fac sa îmi iau si eu Volga ca sa mă primească vecina sa bem cafea împreuna.M-am descurajat când am realizat ca aveam de așteptat ani buni până la majorat, când as fi putut lua carnetul de șofer, iar ca sa ajung ștab si sa fac rost de Volga, chiar nu știam cum se procedează.A doua zi, la școala, un prieten mi-a mărturisit ca e îndrăgostit de o colega de clasa cu care vroia sa meargă la cofetărie, sa bea suc si sa manance prăjitura, daca si parintii fetei le dădeau voie si daca si ea accepta.Atunci am înţeles ca si eu eram îndrăgostit dar de vecina mea frumoasa de peste drum si îmi doream sa beau cafea cu ea, măcar la cofetărie daca nu s-ar fi putut la ea acasă.Îmi trebuia o Volga si nu oricine putea avea o asemenea mașina iar eu eram doar un copil care avea cinci reviste 'Rahan', trei reviste 'Pif' o trusa optica si un planor pe care le consideram mai prețioase ca mașina Volga până sa cunosc cat de frumoasa era vecina de peste drum.In acea zi, mi s-au uscat buzele de sete, o altfel de sete nestinsa de apa!
Comentarii