Cred că te înşeli, Tudor Chirilă
Tudor Chirilă a avut de curând o nouă răbufnire în spațiul virtual - iată ce spune el în ultima postare:
"Furăm şi după aia facem închisoare acasă. De ce? Pentru că putem. În vremea asta copiii mor pentru că nu sunt suficiente doze de imunoglobulină, centura Bucureştiului e sufocată de trafic, Bucureştiul la fel, oamenii sunt hărţuiţi de măsuri fiscale aberante, inflaţia bate la uşă. Dar noi vrem să furăm liniştiţi. E singurul lucru pe care îl vrem. Şi nu ne ascundem, vă spunem asta în faţă, fraierilor"
Cui se adresează Tudor Chirilă în această postare? Mulți au pe buze răspunsul: - Întregului PSD, sau mai degrabă alianței PSD + ALDE, în frunte cu ai lor Dragnea și Tăriceanu. Alții ar fi tentați să spună că întregii clase politice din România i se potrivește de minune această caracterizare.
Eu nu știu exact cu cine se luptă Tudor prin aceste declarații, sau pe cine vrea el să trezească din morți. Dar am să vă spun cui cred eu că ar trebui să îi fie rușine când citește acest text.
Spre deosebire de Tudor, care este un băiat finuț de București, crescut într-un mediu intelectual rafinat, soarta a vrut ca eu să mă călesc în viață într-o zonă destul de „colorată” a Brăilei: Piața Mare a orașului. Cu toate că pe colțul pieții găseai una dintre cele mai vechi și renumite școli din Brăila - Școala 10, ca tricoul lui Hagi :) - școală cu niște dascăli minunați și un stejar secular în curte, împrejurimile pieței erau populate de o lume foarte pestriță: căruțași și birjari, țigani, bețivani, salahori, pușcăriași, negustori, tâlhari, speculanți, țărani, grădinari, hoți de buzunare, vânzători de haine vechi, cărăuși, hamali, negustori de fiare vechi și aramă, meșteri de butoaie, jucători de barbut și alba-neagra, vânzători de borș sau bragă, curve, meșteri de zmeie, și lista ar putea continua pe câteva pagini și s-ar termina cu profesori, intelectuali de marcă, țigani lăutari care târau toată ziua după ei o vioară sau un acordeon, văduve bogate de foști colonei sau generali de armată, milițieni, cârciumari, covrigari și iar țigani, de data asta cei care se tânguiau când treceai pe lângă ei cu faimosul: Poftiți la cantaaaar, pooftiți! Această lume m-a învățat să descifrez de mic copil, comportamentul borfașilor.
Borfașii sunt o specie de oameni de o mărinimie incredibilă, cu o inimă și o mână foarte largă! Borfașii când dau un „buf”, o lovitură, sau „o pun” cum se mai zice în ziua de azi, și sunt „în bani”, nu păstrează „prada” numai pentru ei. Împart aproape totul cu toată lumea care îi cunoaște și îi bagă-n seamă. Nu contează dacă acei oameni i-au ajutat sau nu să „o lovească”, nu trebuie să fie musai membri ai unei bande, ci trebuie doar să își dovedească puțin slugărnicia față de respectivul, eventual și cu niște „limbi mieroase” aplicate dosului marelui șef. Și pac, acesta, simțindu-se adulat și respectat, imediat le aruncă și lor o „ciosvârtă” din prada respectivă. Uneori, când „șeful” are deja o vechime în funcția de „șmecher”, nici nu mai așteaptă ca slugile, prostimea, să îi ridice niște osanale, ci imediat ce a dat lovitura și a venit cu prada în teritoriu, începe a arunca cu „atenții” în dreapta și-n stânga. Simte că dacă face asta, oricând va avea nevoie de ajutor, oricare ar fi acesta, îl va primi necondiționat. Această relație dintre „șef” și prostime este totuși foarte clară și bine reglementată: șeful știe că prin ce a oferit, a cumpărat, iar prostimea știe că odată ce a primit, s-a vândut! Este un fel de dare și luare de mită, perfect conștientizată de ambele părți ale fenomenului.
Eeee, vedeți dumneavoastră, aici este marea problemă a societății contemporane. Se pare că această încrengătură mafiotă între cei de sus care fură și restul prostimii care primește este atât de mare, încât această „pătură” a ajuns majoritară în rândul populației. Începând de la scursurile societății care se bucură de o trândăvie nederanjată de nimic, dar premiată cu un ajutor social care să îl facă să nu moară de foame, până la „intelectualitatea” ipotentă, care ocupă în haite de cinci, șase indivizi, birouri în care nici măcar unul singur nu ar avea de lucru pentru toată ziua, și asta de cele mai multe ori pe salarii nesimțit de mari, toți sunt conștienți că s-au vândut. Da, ei toți știu foarte bine că au fost cumpărați în momentul când au acceptat să primească ceva ce nu meritau.
A nu se înțelege greșit că în această tagmă a tâlharilor de țară, sunt prinși în pricipal doar cei din sistemul bugetar. Nu, nicidecum. Din această mafie fac parte și mulți privați, patronii de „curte” ai politicienilor, cei prin firmele cărora se scurg o mare parte din banii de la buget prin fel și fel de escrocherii financiare. La rândul lor aceștia au și ei secretare, amante, nepoți și o mulțime de obligații care trebuie musai să trăiască bine fără să facă nimic.
Nu există nici cel mai mic semn că acest fenomen ar stagna, ba din contră, el este în continuă creștere. Madam Firea a tăiat de curând, cu mare tam-tam, panglica Casei Memoriale Dinu Lipatti. Gest onorabil la prima vedere. Dar vouă vi se pare normal ca o casă de 260,15 metri pătraţi suprafaţa utilă, adică cam cât două apartamente de bloc mai generoase, să aibă în schema de personal o directoare plină, secretară, șofer, director adjunct, contabil, plus încă vreo șase angajați?!? Păi cam câți vizitatori ar trebui să aibă săraca locație, pentru a reuși să își autofinanțeze salariile întregului personal. Nici nu vreau să mă gândesc...
La Muzeul Brăilei ați fost în vizită? Știați că acolo se intră doar încălțat cu târlici de protecție și chiar după ce iese un cârd de copii din vizită, în muzeu e curat ca-n farmacie. Nu mai contează acum că de când nu se mai merge obligatoriu cu clasa în vizită la muzeu, nu știm cine îi mai deschide ușa. Ci contează cine și cum face curățenie în muzeu. Cum se face curățenie la Muzeul Brăilei? Cu TREI SFERTURI DE MILIARD PE LUNA și cu materialele muzeului | Câștigătoare, o firmă de pliante, care vine DOAR CU ANGAJAȚII!
http://debraila.ro/exclusiv-cum-se-face-curatenie-la-muzeul-brailei-cu-trei-sferturi-de-miliard-pe-luna-si-cu-materialele-muzeului-castigatoare-o-firma-de-pliante-care-vine-doar-cu-angajatii/
Și ar mai fi vreo câteva milioane de exemple, care toate duc la aceeași concluzie îngrozitoare. Nu doar PSD-ul și nu doar clasa politică din România este de vină pentru dezastrul economic și moral în care se află această țară. Ci pe lăngă ei, mai este și cam jumate de popor, cel puțin la fel de mânjit. Da Tudore, toți la un loc sunt tâlharii României! Chiar dacă mulți dintre ei vor da „like” postării tale, poate și postării mele, tocmai pentru a ne arăta că ei nu se simt cu musca pe căciulă, tu să știi că hoardele de hoți sunt mult mai mari... Și nu faci nimic dacă te adresezi doar unei minorități. Nu e vorbă, nu faci nimic nici dacă te adresezi tuturor, pentru că nu se mai poate face nimic. :(
"Furăm şi după aia facem închisoare acasă. De ce? Pentru că putem. În vremea asta copiii mor pentru că nu sunt suficiente doze de imunoglobulină, centura Bucureştiului e sufocată de trafic, Bucureştiul la fel, oamenii sunt hărţuiţi de măsuri fiscale aberante, inflaţia bate la uşă. Dar noi vrem să furăm liniştiţi. E singurul lucru pe care îl vrem. Şi nu ne ascundem, vă spunem asta în faţă, fraierilor"
Cui se adresează Tudor Chirilă în această postare? Mulți au pe buze răspunsul: - Întregului PSD, sau mai degrabă alianței PSD + ALDE, în frunte cu ai lor Dragnea și Tăriceanu. Alții ar fi tentați să spună că întregii clase politice din România i se potrivește de minune această caracterizare.
Eu nu știu exact cu cine se luptă Tudor prin aceste declarații, sau pe cine vrea el să trezească din morți. Dar am să vă spun cui cred eu că ar trebui să îi fie rușine când citește acest text.
Spre deosebire de Tudor, care este un băiat finuț de București, crescut într-un mediu intelectual rafinat, soarta a vrut ca eu să mă călesc în viață într-o zonă destul de „colorată” a Brăilei: Piața Mare a orașului. Cu toate că pe colțul pieții găseai una dintre cele mai vechi și renumite școli din Brăila - Școala 10, ca tricoul lui Hagi :) - școală cu niște dascăli minunați și un stejar secular în curte, împrejurimile pieței erau populate de o lume foarte pestriță: căruțași și birjari, țigani, bețivani, salahori, pușcăriași, negustori, tâlhari, speculanți, țărani, grădinari, hoți de buzunare, vânzători de haine vechi, cărăuși, hamali, negustori de fiare vechi și aramă, meșteri de butoaie, jucători de barbut și alba-neagra, vânzători de borș sau bragă, curve, meșteri de zmeie, și lista ar putea continua pe câteva pagini și s-ar termina cu profesori, intelectuali de marcă, țigani lăutari care târau toată ziua după ei o vioară sau un acordeon, văduve bogate de foști colonei sau generali de armată, milițieni, cârciumari, covrigari și iar țigani, de data asta cei care se tânguiau când treceai pe lângă ei cu faimosul: Poftiți la cantaaaar, pooftiți! Această lume m-a învățat să descifrez de mic copil, comportamentul borfașilor.
Borfașii sunt o specie de oameni de o mărinimie incredibilă, cu o inimă și o mână foarte largă! Borfașii când dau un „buf”, o lovitură, sau „o pun” cum se mai zice în ziua de azi, și sunt „în bani”, nu păstrează „prada” numai pentru ei. Împart aproape totul cu toată lumea care îi cunoaște și îi bagă-n seamă. Nu contează dacă acei oameni i-au ajutat sau nu să „o lovească”, nu trebuie să fie musai membri ai unei bande, ci trebuie doar să își dovedească puțin slugărnicia față de respectivul, eventual și cu niște „limbi mieroase” aplicate dosului marelui șef. Și pac, acesta, simțindu-se adulat și respectat, imediat le aruncă și lor o „ciosvârtă” din prada respectivă. Uneori, când „șeful” are deja o vechime în funcția de „șmecher”, nici nu mai așteaptă ca slugile, prostimea, să îi ridice niște osanale, ci imediat ce a dat lovitura și a venit cu prada în teritoriu, începe a arunca cu „atenții” în dreapta și-n stânga. Simte că dacă face asta, oricând va avea nevoie de ajutor, oricare ar fi acesta, îl va primi necondiționat. Această relație dintre „șef” și prostime este totuși foarte clară și bine reglementată: șeful știe că prin ce a oferit, a cumpărat, iar prostimea știe că odată ce a primit, s-a vândut! Este un fel de dare și luare de mită, perfect conștientizată de ambele părți ale fenomenului.
Eeee, vedeți dumneavoastră, aici este marea problemă a societății contemporane. Se pare că această încrengătură mafiotă între cei de sus care fură și restul prostimii care primește este atât de mare, încât această „pătură” a ajuns majoritară în rândul populației. Începând de la scursurile societății care se bucură de o trândăvie nederanjată de nimic, dar premiată cu un ajutor social care să îl facă să nu moară de foame, până la „intelectualitatea” ipotentă, care ocupă în haite de cinci, șase indivizi, birouri în care nici măcar unul singur nu ar avea de lucru pentru toată ziua, și asta de cele mai multe ori pe salarii nesimțit de mari, toți sunt conștienți că s-au vândut. Da, ei toți știu foarte bine că au fost cumpărați în momentul când au acceptat să primească ceva ce nu meritau.
A nu se înțelege greșit că în această tagmă a tâlharilor de țară, sunt prinși în pricipal doar cei din sistemul bugetar. Nu, nicidecum. Din această mafie fac parte și mulți privați, patronii de „curte” ai politicienilor, cei prin firmele cărora se scurg o mare parte din banii de la buget prin fel și fel de escrocherii financiare. La rândul lor aceștia au și ei secretare, amante, nepoți și o mulțime de obligații care trebuie musai să trăiască bine fără să facă nimic.
Nu există nici cel mai mic semn că acest fenomen ar stagna, ba din contră, el este în continuă creștere. Madam Firea a tăiat de curând, cu mare tam-tam, panglica Casei Memoriale Dinu Lipatti. Gest onorabil la prima vedere. Dar vouă vi se pare normal ca o casă de 260,15 metri pătraţi suprafaţa utilă, adică cam cât două apartamente de bloc mai generoase, să aibă în schema de personal o directoare plină, secretară, șofer, director adjunct, contabil, plus încă vreo șase angajați?!? Păi cam câți vizitatori ar trebui să aibă săraca locație, pentru a reuși să își autofinanțeze salariile întregului personal. Nici nu vreau să mă gândesc...
La Muzeul Brăilei ați fost în vizită? Știați că acolo se intră doar încălțat cu târlici de protecție și chiar după ce iese un cârd de copii din vizită, în muzeu e curat ca-n farmacie. Nu mai contează acum că de când nu se mai merge obligatoriu cu clasa în vizită la muzeu, nu știm cine îi mai deschide ușa. Ci contează cine și cum face curățenie în muzeu. Cum se face curățenie la Muzeul Brăilei? Cu TREI SFERTURI DE MILIARD PE LUNA și cu materialele muzeului | Câștigătoare, o firmă de pliante, care vine DOAR CU ANGAJAȚII!
http://debraila.ro/exclusiv-cum-se-face-curatenie-la-muzeul-brailei-cu-trei-sferturi-de-miliard-pe-luna-si-cu-materialele-muzeului-castigatoare-o-firma-de-pliante-care-vine-doar-cu-angajatii/
Și ar mai fi vreo câteva milioane de exemple, care toate duc la aceeași concluzie îngrozitoare. Nu doar PSD-ul și nu doar clasa politică din România este de vină pentru dezastrul economic și moral în care se află această țară. Ci pe lăngă ei, mai este și cam jumate de popor, cel puțin la fel de mânjit. Da Tudore, toți la un loc sunt tâlharii României! Chiar dacă mulți dintre ei vor da „like” postării tale, poate și postării mele, tocmai pentru a ne arăta că ei nu se simt cu musca pe căciulă, tu să știi că hoardele de hoți sunt mult mai mari... Și nu faci nimic dacă te adresezi doar unei minorități. Nu e vorbă, nu faci nimic nici dacă te adresezi tuturor, pentru că nu se mai poate face nimic. :(
Comentarii